SCALOIANUL


În cea de-a treia joi după Paşti, este Scaloianul.Înainte, acest obicei era practicat şi de fetele mari şi femei, astăzi este “ţinut” numai de copii.El constă într-un ritual care diferă de la un sat la altul.Pregătirile încep încă de marţi ( răpotina).
•Când, din pământ galben se face un chip de om cam de 30 cm., cu ochii şi gura din coji de ouă roşii, păstrate încă de la Paşti, care se aşază într-un “sicriu” făcut din lemn sau carton. Este împodobit cu flori şi se pun lumânări în cele patru colţuri ale sicriului. Fetele îl aduc ,bocindu-l, până la gârlă, unde e lăsat pe apă.Textul bocetului diferă de la un sat la altul.

“Scaloiene, Ene, Te caută măta,
Trup de diciene, Prin pădurea rară,
Scaloiţă, iţă, Prin pădurea deasă,
Trup e coconiţă Cu inima arsă.”

La întoarcerea acasă se face pomana scaloianului.Mâncarea tradiţională era ghezmana – o cocă făcută din lapte, ouă, zahăr bătute bine şi amestecate cu făină, coaptă în tavă la cuptor.Astăzi, fiecare fată aduce la pomana scaloianului prăjituri.

e-VACANŢĂ
Ediţia a IV-aIunie-Septembrie 2009
- Proiect pentru utilizarea inovativă a TIC în educaţie -

Proiectul “e-VACANŢĂ!”, parte a Programului “Economia Bazată pe Cunoaştere” (EBC), este o competiţie interşcolară iniţiată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în calitate de organizator, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Concursul se adresează şcolilor participante la programul “Economia Bazată pe Cunoaştere” şi reuneşte elevi din clasele primare şi gimnaziale (I-VIII) din cele 255 de localităţi participante la acest program.
Competiţia “e-VACANŢĂ!” – aflată la ediţia a IV-a – are ca scop consolidarea practicilor pozitive ale ediţiilor anterioare şi dezvoltarea de activităţi complementare, definite de utilizarea creativă a computerului, comunicare şi dezvoltarea de comunităţi de practică pedagogică modernă.
Participarea activă a şcolii la o serie de activităţi extracurriculare desfăşurate pe timpul vacanţei de vară va contribui la creşterea coordonării la nivelul şcolilor participante, la susţinerea relaţiei de colaborare cu celelalte şcoli din reţeaua proiectului Economia Bazată pe Cunoaştere şi la extinderea bunelor practici în toate cele 255 de comunităţi înscrise în proiect.

Scurt istoric
Deşi comuna a luat fiinţă în anul 1895, locuitorii au stat fără şcoală până în anul 1902.
La data de 16.XI.1902 revizorul şcolar C.Protopopescu deschide porţile unei şcoli în comuna Ştefan-Vodă care depinde de şcoala din Călăraşii-Vechi. Localul de şcoală este într-o casă ţărănească închiriată. În primul an şcoala a avut 50 de elevi impărţiţi în două serii care frecventau alternativ.
Prima învăţătoare este şi directoarea şcolii, Maria Grădişteanu, despre care revizorul arăta: “Ambele lecţiuni au fost bine tratate şi reuşite pe deplin”
În 1904 conducerea şcolii o preia învăţătorul Ştefan Dumitrescu.
În 1906- vine ca titular învăţătorul Nicolae Ionescu care a funcţionat până în 1916 când a fost mobilizat.
În 1917 au frecventat şcoala un număr de 77 elevi, având ca învăţător titular pe Gheorghe Duţu.
În toamna anului 1923 şcoala începe să funcţioneze în local propriu constituit din ajutorul dat de comitetul de părinţi şi din donaţii. Numărul de elevi este în creştere, sunt 218 înscrişi şi frecventează 104.
În 1927 ia fiinţă şi clasa V cu 14 elevi.
În următoarea perioadă frecvenţa se îmbunătăţeşte, dar scade brusc în perioada celui de-al II-lea război mondial.
Procentul cel mai mare de neşcolarizaţi era în anul 1942-1943 de 48%.
Odată cu schimbarea şi dezvoltarea mijloacelor de producţie, se schimbă şi se dezvoltă şi oamenii. Şcoala întruchipează o voinţă unică a satului, s-a legiferat caracterul obligatoriu şi gratuit al învăţământului elementar, deschizându-se largi posibilităţi de instruire a unor mari mase de oameni din sat.
În anul şcolar 1963-1964 numărul de elevi înscrişi în clasele I-IV era de 332 şi la clasele V-VII era de 300 elevi, frecvenţa elevilor fiind de 100%, nemaiexistând elevi neşcolarizaţi.
În prezent spaţiul social în care funcţionează şcoala include familii modeste, cu posibilităţi financiare limitate şi cu mulţi copii, în care părinţii sunt în cea mai mare parte muncitori, şomeri sau fără ocupaţie. Elevii, un element important al componenţei sociale, au în general o educaţie aleasă, un nivel intelectual satisfăcător, din rândul cărora se detaşează an de an elevi cu rezultate bune.
Baza materială a şcolii permite desfăşurarea în bune condiţii a procesului de învăţământ, dar pentru derularea reformei ar fi necesară o dotare cu mijloace audio-vizuale, de calcul, etc.
Toate cadrele didactice ţin legătura permanentă cu familiile elevilor pentru înlăturarea dificultăţilor întâlnite pe parcursul anului şcolar, având ca scop final ridicarea nivelului la învăţătură al elevilor şi formarea lor ca viitori cetăţeni.