PAPARUDELE

Datina spune că acest ritual trebuie să invoce protecţie cerului asupra recoltelor, să-i ceară ploi fertile.
Tinerii îşi împletesc cunune de bozii pe cap, se împestriţează cu panglici roşii, cu salbe de firfirici şi merg să se joace din casă în casă. O femeie în vârstă cântă din gură un şir de invocaţiuni pentru ploaie.După ritmul cântecului, două sau mai multe “paparude” joacă în mod săltător bătând din palme, plesnind din degete.
În timpul acesta, stăpâna casei ia o cană cu lapte, dar mai cu seamă o găleată, o doniţă cu apă şi le aruncă pe dânsele, udându-le de sus până jos. Zărind-o “ paparudele” se prefac că fug: uneori chiar o fac, mai ales când apa e rece, însă, în cele din urmă sunt ajunse şi nu scapă de ploaia pe care o invocă.
După diferite urări de viaţă lungă şi fericită, primesc o monedă sau un ghăvan, o strachină de grâu ( mălai, făină, fasole ), o rochie învechită etc.
În acelaşi mod, merg din casă în casă şi aceleia la care nu joacă “ Paparudele” există credinţa cum că nu-i va merge bine în vara ce urmează.
Există mai multe variante ale cântecului ce însoţeşte jocul paparudelor.

Dacă ploile întârzie să vină până la mijlocul verii, fetele şi băieţii necăsătoriţi pregătesc paparudele.
Ei se îmbracă în frunze de castan, de nuc sau în crăcuţe de soc, în loc de fustă, în jurul gâtului se agaţă un colier de frunze şi o coroniţă tot din frunze şi flori.
Se face o horă mare iar cei îmbracaţi în paparude ies în mijlocul horei şi dansează în timp ce toată lumea cântă:

Paparudă, rudă, Ploaie multă ca să faci,
Vino de ne udă, Paparudele,
Paparudă, rudă, Paparudă, rudă,
Vino de ne udă, Vino de te udă,
Ca să-ceapă ploaie, Ca să cază ploile,
Să curgă şiroaie, Cu găleţile,
Cu găleata, leata Să dea porumburile
Peste toată zloata. Cât gardurile,
Unde dă cu maiul Şi să crească spicele,
Să crească mălaiul, Cât vrăbiile.
Unde dă cu sapa Să deschidă cerurile,
Să curgă ca apa. Să pornească ploile,
Hai ,Catrino ,să sărim Şi să fereşti holdele
Paparudele, De toate căldurile
Că ştii iarna ce păţim, Să gonesşti tăciunele
Paparudele, Din toate ogoarele,
Ca pasărea prin copaci, Paparudele.”
Paparudele,

Se zice că de cele mai multe ori, după cântecul paparudelor, vin ploile, fiindcă este rugăciunea copiilor nevinovaţi!

În perioada de secetă, prin sat veneau ţigăncuşele care jucau paparudele, crezând că acestea pot determina o schimbare în mersul vremii.Ţigăncuşele dezbrăcate până-n brâu, cu frunze de boziu legate la mijloc, desculţe, erau udate cu apă, în timp ce cântau şi jucau.

SCALOIANUL


În cea de-a treia joi după Paşti, este Scaloianul.Înainte, acest obicei era practicat şi de fetele mari şi femei, astăzi este “ţinut” numai de copii.El constă într-un ritual care diferă de la un sat la altul.Pregătirile încep încă de marţi ( răpotina).
•Când, din pământ galben se face un chip de om cam de 30 cm., cu ochii şi gura din coji de ouă roşii, păstrate încă de la Paşti, care se aşază într-un “sicriu” făcut din lemn sau carton. Este împodobit cu flori şi se pun lumânări în cele patru colţuri ale sicriului. Fetele îl aduc ,bocindu-l, până la gârlă, unde e lăsat pe apă.Textul bocetului diferă de la un sat la altul.

“Scaloiene, Ene, Te caută măta,
Trup de diciene, Prin pădurea rară,
Scaloiţă, iţă, Prin pădurea deasă,
Trup e coconiţă Cu inima arsă.”

La întoarcerea acasă se face pomana scaloianului.Mâncarea tradiţională era ghezmana – o cocă făcută din lapte, ouă, zahăr bătute bine şi amestecate cu făină, coaptă în tavă la cuptor.Astăzi, fiecare fată aduce la pomana scaloianului prăjituri.